Le Pre

Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:28:17)

Stelian Vasar, sinucis sub presiunile Securitatii

O traiectorie aparte a luat destinul studentului Stelian Vasar. La trei ani dupa exmatriculare, acesta se inscrie la Facultatea de Electronica.

Dupa finalizarea studiilor, devine inginer si se sinucide, aruncandu-se de pe un bloc. “Se pare ca s-a sinucis deoarece Securitatea a continuat sa-l urmareasca.

Cel mai probabil i s-a cerut sa devina informator, lucru imposibil pentru Vasar”, ne-a declarat o fosta colega de facultate a acestuia.

Aceasta ipoteza nu este exclusa nici de fostul sef al SRI. “Nu este exclus sa se fi intamplat asta. Este de notorietate ca aceasta era o metoda a Securitatii.

Noi ti-am facut dosar, te-am verificat, stim totul despre tine, asa ca tu ne trimiti rapoarte. De asemenea, trebuie luata in calcul si posibilitatea de a nu fi rezistat presiunii psihice la care a fost supus de anchetele Securitatii”, a mai spus Magureanu.

De remarcat reticenta unor fosti profesori sau fosti studenti la Filosofie din acele vremuri, care, dupa 40 de ani, au refuzat sa fie nominalizati, acuzandu-ne de “vanatoare de vrajitoare”.

Vladimir Tismaneanu: “Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente.

“Intre cei implicati in afacerea de la filosofie, in stigmatizarea si pedepsirea “exemplara” a colegilor invinuiti de discutii presupus dusmanoase, ba chiar si de o tentativa de lovitura de stat, s-a numarat colegul lor de facultate, Iosif Boda, actualul comentator ubicuu si editorialist al “Cronicii romane”.

A fost intre cei mai zelosi demascatori la acea serie de terifiante sedinte din toamna anului 1965 (repet, la cateva luni dupa Congresul al IX-lea, deci in plin asa-zis “dezghet” ceausist).

Luand cuvantul, Boda a declarat ca regreta faptul ca i-a permis lui Stelian Vasar (acuzat ca-l antipatiza pe Ceausescu) sa se intoarca intreg de la Costinesti, unde impartisera camera in tabara studenteasca de vara.

Studentii exmatriculati, in urma denunturilor obtinute de Securitate, au fost insultati si maltratati pe scarile rectoratului Universitatii din Bucuresti de securisti in civil si, lucru si mai odios, daca se poate, de “colegii indignati”.

Atunci sa fi invatat Iosif Boda metodele practicate ulterior de mineri si de securistii deghizati in “oameni ai muncii” in timpul mineriadei din iunie 1990? Sa nu uitam, in acea perioada, Iosif Boda era unul dintre cei mai apropiati consilieri ai lui Ion Iliescu.

La macabrele demascari din 1965, Boda l-a acuzat pe Vasar ca a fost liderul unui grup extremist format din indivizi care foloseau salutul hitlerist (la spalatorul din camin!).

Pentru Boda era inacceptabil faptul ca Vasar ar fi spus ca “romanii sunt un popor de turma”. In plina campanie de etnicizare a partidului, pentru Boda afirmatiile lui Vasar erau cu atat mai grave cu cat acesta era banuit a fi evreu.

Ceea ce ii deranja pe politruci era independenta sa mentala. Intr-un articol aparut in “Romania libera” din 17 ianuarie 2006, sub semnatura lui Virgil Burla, se citeaza din “Jurnalul” lui Tudor Bugnariu, profesorul de materialism istoric care indraznise sa mentina relatii normale cu studentii acuzati de “fascism”.

Intre cei vizati de atacurile national-securismului in plina ascensiune erau o serie de profesori apropiati de T. Bugnariu.

Intre acestia, Iosif Cernea, autorul unei carti despre tanarul Marx, originala pentru conditiile epocii, dar si fostul ultra-dogmatic Henri Uschersohn, care tinea cursul de materialism dialectic.

Era vorba de un incipient conflict ideologic, perceput ca o sansa de unii dintre “tinerii lupi” de a lua locul vechilor stalinisti care flirtau cu un fel de “umanism marxist”.

Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente. Din cercul lui Bugnariu faceau parte, intre altii, Radu Florian si Ileana Ioanid.

Sedintele de demascare au fost cumplite. Scria Tudor Bugnariu: ” eram profund impresionat de modul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952-1954, 1958-1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Sedintele au fost conduse de reprezentantii Comitetului Municipal de Partid Bucuresti. In biroul rectorului Mihoc se aflau activistii de la Capitala: Traian Dudas, Marin Radoi, Cornel Pacoste, Mihai Dulea, precum si inginerul Caragheorghe, responsabil pentru predarea stiintelor sociale.

Au fost chemati si studentii impricinati. Scrie Octavian Nicolae: “S-a incriminat o lucrare de biologie, redactata de Traian Vasar, lucrare elaborata sub conducerea prof. Octavian Munteanu si premiata la concursul national al cercurilor studentesti de la Sinaia. (…)

Au luat cuvantul diversi oameni care nu ne cunoasteau, de ex. acad. Vasile Maciu, istoric, care a vorbit de realizarile poporului nostru, de exemplu combinatul siderurgic de la Hunedoara, desi n-am inteles ce legatura avea asta cu noi.

Deosebit de violenti au fost colegii nostri Colev, viitor activist al comitetului judetean Brasov, si Iosif Boda.

Acesta din urma a declarat ca, daca ar fi stiut ca Traian Vasar era un asemenea dusman de clasa, l-ar fi sugrumat cu mainile lui”. Au mai luat cuvantul colegi si profesori. Unii, din pacate prea putini, si-au marturisit ulterior regretul pentru acele clipe de abjectie.

0 oameni apreciaza / 0 people dezaproba

status