Le Pre

Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:32:06)

Iosif Boda (numit Morsa Competenta de presedintele Basescu) s-a nascut intr-o familie evreiasca la 9 martie 1946 in oraşul Jibou, judeţul Sălaj (de remarcat ca are acelasi prenume cu marele tatuc Iosif Stalin). Este un sociolog, diplomat şi jurnalist român de origine evreiasca, care a îndeplinit funcţia de deputat de Bucureşti în legislatura 1996-2000, fiind ales pe listele partidului PDSR.

Boda a fost “directorul stiintific” al “Institutului de stiinte politice si de studiere a problemei nationale” si prodecan al «Institutului pentru pregatirea cadrelor in problemele conducerii social-politice», din cadrul Academiei “Stefan Gheorghiu”, in care a lucrat de pe pozitia de “cercetator” si Silviu Brucan.

In timpul regimului ceausist, Boda a scris si el la “Scinteia”, unde, de exemplu, nu mai departe de 2 iunie 1989 – deci, la mai putin de sase luni pina la revolutie – facea apologia “democratiei comuniste” conduse de Nicolae Ceausescu.

Si Boda s-a convertit in analist politic si beneficiaza duminica de rolul de invitat permanent, oferit, cu egala iresponsabilitate, de televiziunea publica si de trustul Realitatea-Catavencu.

In ritmul acesta, profetia altui cominternist se adevereste – nu mai iesim cu adevarat din comunism nici in 40 de ani.

Analistul politic Iosif Boda s-a ocupat in tinerete de “infierarea” colegilor de facultate Student la Filosofie in anul 1965, acesta a declarat, in timpul unei sedinte de partid, ca regreta faptul ca a permis unui coleg sa se intoarca intreg de la mare.

Stelian Vasar, studentul acuzat de Boda, avea “vina” de a nu-l suferi pe Ceausescu Boda nu-si mai aminteste ce a spus in sedinta. Anchetele Securitatii, pentru descoperirea celor vinovati, s-au lasat cu zeci de exmatriculari.

Dupa incidente, acuzatii au avut de suferit, acuzatorii – numai de castigat.

Tapul ispasitor, decanul Bugnariu.

Nu numai anumiti studentii au avut de suferit in urma acestor evenimente regretabile. Si o parte dintre profesorii care le-au luat apararea au tras ponoasele.

“Securitatea si aparatul de partid trebuiau sa dea un semnal. Unde anume? La Facultatea de Filosofie, locul unde se gandea critic la adresa sistemului.

Trebuia tras un semnal de alarma fara urma de partinire. Cel mai mult a avut de suferit decanul facultatii, Tudor Bugnariu.

Fost ilegalist, antifascist, pentru care stanga occidentala se ridicase in sustinerea sa. Era profund incomod. Atacul s-a focalizat impotriva lui. Trebuia dat afara din partid sau cel putin sanctionat. Colectivul de la Facultatea de Filosofie a fost imprastiat prin toata Universitatea”, ne-a declarat unul dintre participantii la celebrele sedinte ale partidului.

Tudor Bugnariu scria, in data de 11 noiembrie, in jurnalul sau: “Desi eram profund impresionat de mediul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952/1954, 1958/1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Ca a intuit corect succesiunea ulterioara a evenimentelor sta marturia fostului student Virgil Magureanu.

“Fara discutie, profesorul Bugnariu a fost o victima a acelor evenimente. Deoarece a luat apararea studentilor contestatari ai noii oranduiri, a fost schimbat din functia de decan al facultatii nu peste multa vreme”, spune Magureanu.

Si sotia eminentului profesor Tudor Bugnariu a avut de suferit. Datorita verticalitatii si prestigiului sotului sau, Securitatea nu i-a uitat. Ani la rand au fost haituiti, inregistrati, monitorizati.

“Au urmat sedinte cu cadrele didactice si cu organizatia de partid, care s-au finalizat cu scoaterea sotului meu din decanat si sanctionarea lui pe linie de partid. Sanctiunea a fost ridicata dupa un an si ceva”, isi aminteste Dorli Blaga, sotia lui Tudor Bugnariu.

Nu este de neglijat nici faptul ca multi profesori care au stiut sa speculeze in favoarea lor evenimentele din septembrie 1965 au avut numai de castigat.

“In acel context s-au creat multe cariere. Atat politice, cat si profesionale. Tineri asistenti ai facultatii, care au profitat de respectivele evenimente si si-au construit cariere fulminante in sistemul universitar”, dezvaluie Vladimir Tismaneanu.

Un cunoscut analist politic dambovitean are tupeul sa apara la televizor si tine lectii de democratie. Asta dupa ce, in tinerete, s-a ocupat intens de anihilarea opozantilor lui Ceausescu si a infierat cu manie proletara curajul unor colegi de facultate care au avut puterea si demnitatea morala de a spune “Nu” noului regim.

Nominalizat intr-un recent concurs la categoria “Cei mai buni analisti”, Iosif Boda a dat dovada de mult devotament fata de tovarasul iubit.

Ne situam in toamna anului 1965, la scurta vreme dupa moartea lui Gheorghiu-Dej. Boda, tanar student la Filosofie, simte momentul propice si isi doreste afirmarea.

La Facultatea de Filosofie au loc mai multe sedinte de partid, in care se aduc acuzatii unor studenti care si-au permis sa critice noua oranduire.

In timpul acestor sedinte, cei care au avut ceva de spus au avut ocazia, aceasta nefiind ratata de tanarul student Iosif Boda. El a fost unul dintre cele 50 de persoane care s-au inscris la cuvant.

O victima a acelei inscenari grosolane a fost seful de promotie Stelian Vasar. Iata ce scria in jurnalul sau, despre discursul lui Boda, Tudor Bugnariu, decanul Facultatii de Filosofie: “Boda Iosif, coleg cu Vasar, prezinta un rechizitoriu alcatuit dupa toate regulile oratoriei, dar de aceea neconvingator. Declara ca a stat in cort cu Vasar la Costinesti, dar nimeni din prezidiu nu protesteaza cand declara ca n-ar fi trebuit sa-l lase pe Vasar sa se intoarca de la mare!”.

Aceasta atitudine a viitorului analist politic este explicata de Virgil Magureanu, fostul director al SRI, din perspectiva unor ipotetice avantaje profesionale si a avantului revolutionar.

“Cel mai bine ar fi sa-l intrebati pe Boda de ce s-a comportat asa. Au fost luari de pozitie exagerate, marcate de exces de zel si imaturitate politica, in vederea obtinerii unor avantaje ulterioare”, ne-a mai declarat fostul coleg de facultate al lui Boda.

Iosif Boda isi aminteste in cele din urma de Vasar si recunoaste ca au stat in acelasi cort la Costinesti. “Am stat impreuna la Costinesti si am fost surprins de cultura si inteligenta lui”, ne-a declarat Iosif Boda.

Acesta mai recunoaste ca a luat cuvantul la acea sedinta, dar din cu totul alte motive decat cele prezentate de profesorul Bugnariu.

“Era un grup format in jurul ideologului Vasar, iar cei din grup foloseau salutul hitlerist. Acest lucru m-a susprins, deoarece stiam ca Vasar era evreu.

Un alt lucru care m-a deranjat la Vasar este acela ca a afirmat ca romanii sunt un popor de turma”, a incercat sa explice Boda rechizitoriul pe care i l-a intocmit colegului de facultate. Cat despre afirmatia deosebit de grava “…N-ar fi trebuit sa-l las pe Vasar sa se intoarca de la mare”, consemnata in jurnalul decanului Bugnariu, Boda sustine ca nu-si mai aduce aminte ce a spus in sedinta respectiva.

“Nu mai stiu ce-am declarat atunci” este replica seaca a analistului politic.

Dintr-un student preferat al lui Tudor Bugnariu, Iosif Boda devine, in momentul in care am pomenit de jurnalul tinut de decan, cel mai mare dusman al acestuia.

“Eram un student preferat al decanului Bugnariu, daca vreti, pentru ca vorbeam la perfectie maghiara, asa cum vorbea si el. Il vizitam des acasa.

Cand a fost vorba de excluderea lui Bugnariu din partid, eu m-am abtinut. Drept urmare, a trebuit sa dau trei luni cu subsemnatul la biroul de partid”.

“Victima” Iosif Boda, in momentul in care am dezvaluit sursele, respectiv jurnalul lui Tudor Bugnariu, a incercat sa dreaga busuiocul.

“In timpul unui seminar, am afirmat ca problema nationala in Romania s-a solutionat, moment in care Bugnariu m-a facut albie de porci, pentru ca nu se astepta din partea mea la asa ceva”, a intors-o, ca la Ploiesti, Iosif Boda.

Boda a venit totusi cu o precizare, cu titlu de scuza. “Dar sa nu credeti ca gandeam atunci la fel cum gandesc acum. Aveam 18 ani. Asta e! Dar vreau sa va spun ca nu am absolut nimic de reprosat fata de ceea ce am spus acolo, regret doar ca am inghitit ceea ce mi s-a spus, probabil a fost o inscenare a Securitatii”, a completat, patetic, Boda.

Completam tabloul evenimentelor cu noul context politic care era in plina formare, context din care nu putea lipsi Congresul al IX-lea al partidului.

“Congresul al IX-lea a consfintit, in iulie 1965, suprematia lui Ceausescu in cadrul noii echipe de conducere.

Noul secretar general pozeaza in aparator al democratiei socialiste si face aluzii transparente la erorile epocii Dej. Se condamna practicile autoritar-birocratice in domeniul culturii.

Congresul al IX-lea a fost glorificat de masina propagandistica a regimului Ceausescu drept o “piatra de hotar” in istoria nationala.

In fapt, a fost inceputul unui dezghet politic, ideologic si economic, o varianta sui generis de hrusciovism, un interludiu ambiguu in experienta stalinismului permanent”, arata Vladimir Tismaneanu intr-un recent studiu dedicat respectivei perioade.

0 oameni apreciaza / 0 people dezaproba

status