Le Pre

Vrei sa adaugi informatii aditionale despre acest profil? Creeaza un cont nou sau logheaza-te aici
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:32:06)

Iosif Boda (numit Morsa Competenta de presedintele Basescu) s-a nascut intr-o familie evreiasca la 9 martie 1946 in oraşul Jibou, judeţul Sălaj (de remarcat ca are acelasi prenume cu marele tatuc Iosif Stalin). Este un sociolog, diplomat şi jurnalist român de origine evreiasca, care a îndeplinit funcţia de deputat de Bucureşti în legislatura 1996-2000, fiind ales pe listele partidului PDSR.

Boda a fost “directorul stiintific” al “Institutului de stiinte politice si de studiere a problemei nationale” si prodecan al «Institutului pentru pregatirea cadrelor in problemele conducerii social-politice», din cadrul Academiei “Stefan Gheorghiu”, in care a lucrat de pe pozitia de “cercetator” si Silviu Brucan.

In timpul regimului ceausist, Boda a scris si el la “Scinteia”, unde, de exemplu, nu mai departe de 2 iunie 1989 – deci, la mai putin de sase luni pina la revolutie – facea apologia “democratiei comuniste” conduse de Nicolae Ceausescu.

Si Boda s-a convertit in analist politic si beneficiaza duminica de rolul de invitat permanent, oferit, cu egala iresponsabilitate, de televiziunea publica si de trustul Realitatea-Catavencu.

In ritmul acesta, profetia altui cominternist se adevereste – nu mai iesim cu adevarat din comunism nici in 40 de ani.

Analistul politic Iosif Boda s-a ocupat in tinerete de “infierarea” colegilor de facultate Student la Filosofie in anul 1965, acesta a declarat, in timpul unei sedinte de partid, ca regreta faptul ca a permis unui coleg sa se intoarca intreg de la mare.

Stelian Vasar, studentul acuzat de Boda, avea “vina” de a nu-l suferi pe Ceausescu Boda nu-si mai aminteste ce a spus in sedinta. Anchetele Securitatii, pentru descoperirea celor vinovati, s-au lasat cu zeci de exmatriculari.

Dupa incidente, acuzatii au avut de suferit, acuzatorii – numai de castigat.

Tapul ispasitor, decanul Bugnariu.

Nu numai anumiti studentii au avut de suferit in urma acestor evenimente regretabile. Si o parte dintre profesorii care le-au luat apararea au tras ponoasele.

“Securitatea si aparatul de partid trebuiau sa dea un semnal. Unde anume? La Facultatea de Filosofie, locul unde se gandea critic la adresa sistemului.

Trebuia tras un semnal de alarma fara urma de partinire. Cel mai mult a avut de suferit decanul facultatii, Tudor Bugnariu.

Fost ilegalist, antifascist, pentru care stanga occidentala se ridicase in sustinerea sa. Era profund incomod. Atacul s-a focalizat impotriva lui. Trebuia dat afara din partid sau cel putin sanctionat. Colectivul de la Facultatea de Filosofie a fost imprastiat prin toata Universitatea”, ne-a declarat unul dintre participantii la celebrele sedinte ale partidului.

Tudor Bugnariu scria, in data de 11 noiembrie, in jurnalul sau: “Desi eram profund impresionat de mediul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952/1954, 1958/1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Ca a intuit corect succesiunea ulterioara a evenimentelor sta marturia fostului student Virgil Magureanu.

“Fara discutie, profesorul Bugnariu a fost o victima a acelor evenimente. Deoarece a luat apararea studentilor contestatari ai noii oranduiri, a fost schimbat din functia de decan al facultatii nu peste multa vreme”, spune Magureanu.

Si sotia eminentului profesor Tudor Bugnariu a avut de suferit. Datorita verticalitatii si prestigiului sotului sau, Securitatea nu i-a uitat. Ani la rand au fost haituiti, inregistrati, monitorizati.

“Au urmat sedinte cu cadrele didactice si cu organizatia de partid, care s-au finalizat cu scoaterea sotului meu din decanat si sanctionarea lui pe linie de partid. Sanctiunea a fost ridicata dupa un an si ceva”, isi aminteste Dorli Blaga, sotia lui Tudor Bugnariu.

Nu este de neglijat nici faptul ca multi profesori care au stiut sa speculeze in favoarea lor evenimentele din septembrie 1965 au avut numai de castigat.

“In acel context s-au creat multe cariere. Atat politice, cat si profesionale. Tineri asistenti ai facultatii, care au profitat de respectivele evenimente si si-au construit cariere fulminante in sistemul universitar”, dezvaluie Vladimir Tismaneanu.

Un cunoscut analist politic dambovitean are tupeul sa apara la televizor si tine lectii de democratie. Asta dupa ce, in tinerete, s-a ocupat intens de anihilarea opozantilor lui Ceausescu si a infierat cu manie proletara curajul unor colegi de facultate care au avut puterea si demnitatea morala de a spune “Nu” noului regim.

Nominalizat intr-un recent concurs la categoria “Cei mai buni analisti”, Iosif Boda a dat dovada de mult devotament fata de tovarasul iubit.

Ne situam in toamna anului 1965, la scurta vreme dupa moartea lui Gheorghiu-Dej. Boda, tanar student la Filosofie, simte momentul propice si isi doreste afirmarea.

La Facultatea de Filosofie au loc mai multe sedinte de partid, in care se aduc acuzatii unor studenti care si-au permis sa critice noua oranduire.

In timpul acestor sedinte, cei care au avut ceva de spus au avut ocazia, aceasta nefiind ratata de tanarul student Iosif Boda. El a fost unul dintre cele 50 de persoane care s-au inscris la cuvant.

O victima a acelei inscenari grosolane a fost seful de promotie Stelian Vasar. Iata ce scria in jurnalul sau, despre discursul lui Boda, Tudor Bugnariu, decanul Facultatii de Filosofie: “Boda Iosif, coleg cu Vasar, prezinta un rechizitoriu alcatuit dupa toate regulile oratoriei, dar de aceea neconvingator. Declara ca a stat in cort cu Vasar la Costinesti, dar nimeni din prezidiu nu protesteaza cand declara ca n-ar fi trebuit sa-l lase pe Vasar sa se intoarca de la mare!”.

Aceasta atitudine a viitorului analist politic este explicata de Virgil Magureanu, fostul director al SRI, din perspectiva unor ipotetice avantaje profesionale si a avantului revolutionar.

“Cel mai bine ar fi sa-l intrebati pe Boda de ce s-a comportat asa. Au fost luari de pozitie exagerate, marcate de exces de zel si imaturitate politica, in vederea obtinerii unor avantaje ulterioare”, ne-a mai declarat fostul coleg de facultate al lui Boda.

Iosif Boda isi aminteste in cele din urma de Vasar si recunoaste ca au stat in acelasi cort la Costinesti. “Am stat impreuna la Costinesti si am fost surprins de cultura si inteligenta lui”, ne-a declarat Iosif Boda.

Acesta mai recunoaste ca a luat cuvantul la acea sedinta, dar din cu totul alte motive decat cele prezentate de profesorul Bugnariu.

“Era un grup format in jurul ideologului Vasar, iar cei din grup foloseau salutul hitlerist. Acest lucru m-a susprins, deoarece stiam ca Vasar era evreu.

Un alt lucru care m-a deranjat la Vasar este acela ca a afirmat ca romanii sunt un popor de turma”, a incercat sa explice Boda rechizitoriul pe care i l-a intocmit colegului de facultate. Cat despre afirmatia deosebit de grava “…N-ar fi trebuit sa-l las pe Vasar sa se intoarca de la mare”, consemnata in jurnalul decanului Bugnariu, Boda sustine ca nu-si mai aduce aminte ce a spus in sedinta respectiva.

“Nu mai stiu ce-am declarat atunci” este replica seaca a analistului politic.

Dintr-un student preferat al lui Tudor Bugnariu, Iosif Boda devine, in momentul in care am pomenit de jurnalul tinut de decan, cel mai mare dusman al acestuia.

“Eram un student preferat al decanului Bugnariu, daca vreti, pentru ca vorbeam la perfectie maghiara, asa cum vorbea si el. Il vizitam des acasa.

Cand a fost vorba de excluderea lui Bugnariu din partid, eu m-am abtinut. Drept urmare, a trebuit sa dau trei luni cu subsemnatul la biroul de partid”.

“Victima” Iosif Boda, in momentul in care am dezvaluit sursele, respectiv jurnalul lui Tudor Bugnariu, a incercat sa dreaga busuiocul.

“In timpul unui seminar, am afirmat ca problema nationala in Romania s-a solutionat, moment in care Bugnariu m-a facut albie de porci, pentru ca nu se astepta din partea mea la asa ceva”, a intors-o, ca la Ploiesti, Iosif Boda.

Boda a venit totusi cu o precizare, cu titlu de scuza. “Dar sa nu credeti ca gandeam atunci la fel cum gandesc acum. Aveam 18 ani. Asta e! Dar vreau sa va spun ca nu am absolut nimic de reprosat fata de ceea ce am spus acolo, regret doar ca am inghitit ceea ce mi s-a spus, probabil a fost o inscenare a Securitatii”, a completat, patetic, Boda.

Completam tabloul evenimentelor cu noul context politic care era in plina formare, context din care nu putea lipsi Congresul al IX-lea al partidului.

“Congresul al IX-lea a consfintit, in iulie 1965, suprematia lui Ceausescu in cadrul noii echipe de conducere.

Noul secretar general pozeaza in aparator al democratiei socialiste si face aluzii transparente la erorile epocii Dej. Se condamna practicile autoritar-birocratice in domeniul culturii.

Congresul al IX-lea a fost glorificat de masina propagandistica a regimului Ceausescu drept o “piatra de hotar” in istoria nationala.

In fapt, a fost inceputul unui dezghet politic, ideologic si economic, o varianta sui generis de hrusciovism, un interludiu ambiguu in experienta stalinismului permanent”, arata Vladimir Tismaneanu intr-un recent studiu dedicat respectivei perioade.

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:30:34)

Pe firul evenimentelor, cu Virgil Magureanu

In toamna anului 1965, Facultatea de Filosofie din Bucuresti era in fierbere. In naivitatea lor si incurajati de “dezghetul politic” despre care vorbea Tismaneanu, cativa studenti de la Filosofie si-au permis sa critice, sub forma unor discutii in camin, politica noului regim.

“Inca din primavara au inceput cateva anchete ale Securitatii, care vizau un grup de studenti de la Filosofie. In septembrie, cercetarile erau deja finalizate.

Existau la acea vreme retele ale Securitatii infiltrate printre studentii de la Filosofie si Drept. Aceste facultati erau strict supravegheate de Securitate.

In urma cu numai cativa ani, un profesor facuse puscarie numai pentru ca citise “Critica ratiunii pure” a lui Kant”, ne-a declarat, Virgil Magureanu, student in acea perioada al Facultatii de Filosofie.

La finalizarea cercetarilor de catre organele de partid si oamenii Securitatii, au avut loc mai multe sedinte publice, la care au participat toti studentii de la Filosofie si Drept. Cea mai importanta s-a tinut de fata cu toata suflarea studenteasca, moment in care s-a trezit si Iosif Boda sa-si critice colegul pentru derapajele periculoase de la linia trasata de partid.

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:29:55)

Acuzat de injurii aduse conducatorilor de partid

Care erau acuzatiile la adresa lui Vasar? “Vasar Stelian, anul III la Filosofie, student foarte bun la carte, are toate examenele luate cu 10, este acuzat ca a propus o manifestatie in fata ambasadei URSS si una in fata celei americane.

A raspandit zvonuri false, a adus injurii conducatorilor nostri de partid si de stat. A declarat ca in tara noastra nu exista libertati.

A afirmat ca unii membri ai organizatiei de baza sunt stalinisti si ca marxismul este depasit”, se mai arata in insemnarile decanului Bugnariu, puse la dispozitie prin amabilitatea lui Dorli Blaga, sotia lui Tudor Bugnariu si fiica celebrului filosof Lucian Blaga. Si Vladimir Tismaneanu isi aduce aminte de incidentele din toamna anului 1965, detaliile fiindu-i povestite de tatal sau.

“Ideea era sa se creeze un caz in Universitate. Cativa studenti au folosit salutul nazist in camin. In acea vreme, erau foarte multi securisti infiltrati in randul studentilor de la Filosofie.

S-a auzit de discutiile acestora privind noul regim si s-a luat imediat atitudine. S-a citit o informare legata de actiunile dusmanoase ale acestora, s-au format doua tabere, pro si contra. Profesorul Tudor Bugnariu, decanul facultatii, a luat apararea studentilor incriminati. Ulterior, a avut de suferit. Atat unii profesori, cat si studentii in cauza.

In urma unei noi sedinte, s-a luat hotararea ca zeci de studenti contestatari ai regimului sa fie exmatriculati fara posibilitatea de a se inscrie la alte facultati din tara”, ne-a declarat Vladimir Tismaneanu.

Iata cum prezenta profesorul Bugnariu succesiunea evenimentelor din acea zi: “In ziua de 18 octombrie a avut loc o sedinta comuna a Rectoratului si a comitetului de partid, la care, in sfarsit, am fost chemat si eu si am aflat ca se afla in curs o ancheta impotriva unora dintre studentii facultatii, la comitetul centrului universitar.

Pe 21 octombrie 1965 am fost chemat la tov. Radoi, care m-a pus in tema privind sedinta extraordinara. Am profitat de acest prilej pentru a protesta impotriva practicii de a se face o ancheta despre facultate fara a fi incunostiintat decanul ei…”, se arata in jurnalul lui Bugnariu.

Ce s-a intamplat in continuare? “In biroul rectorului, am dat de “acuzati”, paziti de securisti in civil sau prezenti pentru a-i impiedica sa vorbeasca cu mine sau intre ei.

Coridoarele erau pline de persoane straine. Studentii erau intimidati, daca nu infricosati, fiecare inchis in sine. Sedinta s-a tinut in aula.

Aula era plina, dar pe langa studenti erau foarte multe persoane care depasisera de mult vremea studentiei, daca au fost vreodata studenti. Sunt luati si chestionati pe rand studentii “vinovati”, iau cuvantul si studentii care acuza… In prezidiu, in afara de rector, erau prezenti Dudas, Radoi, Pacoste, Barlea, Dulea, Caragheorghe s.a.”, mai arata profesorul Bugnariu in jurnalul sau.

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:29:06)

Bataie ca in filme intre studenti

In urma acestor sedinte, pentru ca lectia sa fie exemplara, a urmat o bataie generalizata pe scarile Facultatii de Filosofie, actuala Facultate de Drept.

“Dupa adunare, la iesirea din Universitate, un grup de huligani “de stanga” i-a luat la bataie pe cei pe care i-a putut prinde dintre acuzati.

Vasar a fost serios ranit, la cap si la mana; Mihai Turcu a scapat mai usor. Nici nu se putea ca o astfel de sedinta sa nu aiba aceasta incheiere”, si-a mai notat decanul Bugnariu. Si Virgil Magureanu isi aduce aminte de acele zile ale anului 1965. “Dupa aceasta inscenare, a urmat o adevarata incaierare.

Bande de batausi formate din studenti de la Drept i-au atacat pe contestatarii de la Filosofie. Imi aduc aminte ca pe Iulian Badin l-am cules chiar eu, cu cearsaful, de pe jos. Era o mana de om. Ulterior, am fost chemat sa dau explicatii de ce am facut respectivul gest.

Batausii erau tot studenti, probabil “platiti si imbatati”, cum era explicatia la moda in acea vreme”, isi aminteste Virgil Magureanu.

Un alt martor ocular rememoreaza tragismul acelor vremuri. “Unui student i-a fost rupta mana in acea incaierare. Deoarece a fost sfatuit sa plece acasa, colegul care l-a ajutat sa-si duca valiza la gara a fost si el exmatriculat”, ne-a declarat, sub protectia anonimatului, unul dintre fostii profesori de la Facultatea de Filosofie.

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:28:17)

Stelian Vasar, sinucis sub presiunile Securitatii

O traiectorie aparte a luat destinul studentului Stelian Vasar. La trei ani dupa exmatriculare, acesta se inscrie la Facultatea de Electronica.

Dupa finalizarea studiilor, devine inginer si se sinucide, aruncandu-se de pe un bloc. “Se pare ca s-a sinucis deoarece Securitatea a continuat sa-l urmareasca.

Cel mai probabil i s-a cerut sa devina informator, lucru imposibil pentru Vasar”, ne-a declarat o fosta colega de facultate a acestuia.

Aceasta ipoteza nu este exclusa nici de fostul sef al SRI. “Nu este exclus sa se fi intamplat asta. Este de notorietate ca aceasta era o metoda a Securitatii.

Noi ti-am facut dosar, te-am verificat, stim totul despre tine, asa ca tu ne trimiti rapoarte. De asemenea, trebuie luata in calcul si posibilitatea de a nu fi rezistat presiunii psihice la care a fost supus de anchetele Securitatii”, a mai spus Magureanu.

De remarcat reticenta unor fosti profesori sau fosti studenti la Filosofie din acele vremuri, care, dupa 40 de ani, au refuzat sa fie nominalizati, acuzandu-ne de “vanatoare de vrajitoare”.

Vladimir Tismaneanu: “Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente.

“Intre cei implicati in afacerea de la filosofie, in stigmatizarea si pedepsirea “exemplara” a colegilor invinuiti de discutii presupus dusmanoase, ba chiar si de o tentativa de lovitura de stat, s-a numarat colegul lor de facultate, Iosif Boda, actualul comentator ubicuu si editorialist al “Cronicii romane”.

A fost intre cei mai zelosi demascatori la acea serie de terifiante sedinte din toamna anului 1965 (repet, la cateva luni dupa Congresul al IX-lea, deci in plin asa-zis “dezghet” ceausist).

Luand cuvantul, Boda a declarat ca regreta faptul ca i-a permis lui Stelian Vasar (acuzat ca-l antipatiza pe Ceausescu) sa se intoarca intreg de la Costinesti, unde impartisera camera in tabara studenteasca de vara.

Studentii exmatriculati, in urma denunturilor obtinute de Securitate, au fost insultati si maltratati pe scarile rectoratului Universitatii din Bucuresti de securisti in civil si, lucru si mai odios, daca se poate, de “colegii indignati”.

Atunci sa fi invatat Iosif Boda metodele practicate ulterior de mineri si de securistii deghizati in “oameni ai muncii” in timpul mineriadei din iunie 1990? Sa nu uitam, in acea perioada, Iosif Boda era unul dintre cei mai apropiati consilieri ai lui Ion Iliescu.

La macabrele demascari din 1965, Boda l-a acuzat pe Vasar ca a fost liderul unui grup extremist format din indivizi care foloseau salutul hitlerist (la spalatorul din camin!).

Pentru Boda era inacceptabil faptul ca Vasar ar fi spus ca “romanii sunt un popor de turma”. In plina campanie de etnicizare a partidului, pentru Boda afirmatiile lui Vasar erau cu atat mai grave cu cat acesta era banuit a fi evreu.

Ceea ce ii deranja pe politruci era independenta sa mentala. Intr-un articol aparut in “Romania libera” din 17 ianuarie 2006, sub semnatura lui Virgil Burla, se citeaza din “Jurnalul” lui Tudor Bugnariu, profesorul de materialism istoric care indraznise sa mentina relatii normale cu studentii acuzati de “fascism”.

Intre cei vizati de atacurile national-securismului in plina ascensiune erau o serie de profesori apropiati de T. Bugnariu.

Intre acestia, Iosif Cernea, autorul unei carti despre tanarul Marx, originala pentru conditiile epocii, dar si fostul ultra-dogmatic Henri Uschersohn, care tinea cursul de materialism dialectic.

Era vorba de un incipient conflict ideologic, perceput ca o sansa de unii dintre “tinerii lupi” de a lua locul vechilor stalinisti care flirtau cu un fel de “umanism marxist”.

Partidul nu avea nevoie de niciun fel de dezbateri serioase despre marxism. Tezele secretarului general erau arhisuficiente. Din cercul lui Bugnariu faceau parte, intre altii, Radu Florian si Ileana Ioanid.

Sedintele de demascare au fost cumplite. Scria Tudor Bugnariu: ” eram profund impresionat de modul in care s-a desfasurat sedinta si pregatirea ei, care amintea de practicile anilor 1952-1954, 1958-1959, si stiam ca, in ce ma priveste, sedinta precedenta era numai inceputul, caci nu-mi faceam iluzii ca unii “tovarasi” nu se vor folosi de aceasta imprejurare cu studentii ca sa ma implice intr-un fel sau altul in problema studentilor sanctionati”.

Sedintele au fost conduse de reprezentantii Comitetului Municipal de Partid Bucuresti. In biroul rectorului Mihoc se aflau activistii de la Capitala: Traian Dudas, Marin Radoi, Cornel Pacoste, Mihai Dulea, precum si inginerul Caragheorghe, responsabil pentru predarea stiintelor sociale.

Au fost chemati si studentii impricinati. Scrie Octavian Nicolae: “S-a incriminat o lucrare de biologie, redactata de Traian Vasar, lucrare elaborata sub conducerea prof. Octavian Munteanu si premiata la concursul national al cercurilor studentesti de la Sinaia. (…)

Au luat cuvantul diversi oameni care nu ne cunoasteau, de ex. acad. Vasile Maciu, istoric, care a vorbit de realizarile poporului nostru, de exemplu combinatul siderurgic de la Hunedoara, desi n-am inteles ce legatura avea asta cu noi.

Deosebit de violenti au fost colegii nostri Colev, viitor activist al comitetului judetean Brasov, si Iosif Boda.

Acesta din urma a declarat ca, daca ar fi stiut ca Traian Vasar era un asemenea dusman de clasa, l-ar fi sugrumat cu mainile lui”. Au mai luat cuvantul colegi si profesori. Unii, din pacate prea putini, si-au marturisit ulterior regretul pentru acele clipe de abjectie.

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status
Adaugat de:

aciduzzul

(2011-07-02 16:25:53)

Fratia Kominternista Reloaded – fiul

Daniel Boda numit la sefia Agentiei Nationale a Medicamentului

Daniel Boda, fiul cunoscutului analist politic Iosif Boda, a fost numit recent de catre ministrul Sanatatii, Ion Bazac, la sefia Agentiei Nationale a Medicamentului.

Postul respectiv este unul de foarte mare greutate, ANM fiind institutia care acorda autorizatiile pentru comercializarea produselor medicamentoase sau poate decide retragerea acestora de pe piata, scrie In Politics.

In plus, ministrul Bazac a propus deja, printr-un proiect de lege, ca ANM sa fie institutia care elibereaza si autorizatiile de functionare pentru farmacii, Colegiul Medicilor urmand sa capete un rol mai mult decat decorativ, sau, cum se spune in noua lege, “consultativ”.

In varsta de 36 de ani, Daniel Boda, este medic si are ca specializare bolile dermato-venerice.

Sursa: Romania Libera, Ziarul de Iasi, Evenimentul Zilei, In politics

0 oameni apreciaza / 0 oameni dezaproba

status