Le Pre

Profilul lui aciduzzul

Paginile lui aciduzzul

Activitatea recenta a lui aciduzzul

Ce i-a placut sau nu lui aciduzzul

  • aciduzzul
    3. POLITICIANUL

    TRAIAN BASESCU si-a inceput activitatea politica, in 1991 cand a fost numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Roman.
    In 1992 cind s-a produs scindarea FSN in doua tabere, in jurul lui Ion Iliescu si in jurul lui Petre Roman, TRAIAN BASESCU a ales tabara Roman.

    Adevarata afirmare politica a lui TRAIAN BASESCU a inceput insa in 1996. Cu cateva luni inaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, cand fiind acuzat de adversarii politici ca este principalul vinovat pentru disparitia flotei, a facut un gest foarte spectaculos, demisionand din functia de Deputat, renuntand astfel la imunitatea parlamentara si punandu-se la dispozitia justitiei.

    In realitate acest demers politic, care i-a atras foarte multa simpatie in randurile electoratului, a fost foarte bine calculat, TRAIAN BASESCU stiind foarte clar ca timpul scurt ramas pana la alegeri, nu permitea organelor de ancheta sa definitiveze un dosar extrem de amplu cum era si este dosarul Flota. Mai mult decat atat, TRAIAN BASESCU a obtinut numirea ca Director de campanie electorala al lui Petre Roman, si primul loc pe lista de candidati ai PD pentru Camera Deputatilor in judetul Vaslui.

    In acest mod TRAIAN BASESCU si-a asigurat o altfel de imunitate, stiind foarte bine ca nici un organ de ancheta nu va avea curajul sa-l aresteze pe directorul campaniei electorale ale unuia din primii trei candidati la Presedentie , si pe unul dintre cei mai mediatizati candidati ai opozitiei din acea vreme, in conditiile in care toate sondajele indicau ca PD-ul va participa la guvernare dupa alegerile din 1996.
    TRAIAN BASESCU a considerat ca actionand astfel are sanse sa inchida o data pentru totdeauna chestiunea Flota atat din punct de vedere mediatic cat si juridic.

    Dupa alegerile din 1996, TRAIAN BASESCU este numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Ciorbea.

    Activitatea ca Ministru a lui TRAIAN BASESCU din perioada 1997-2000 am prezentat-o sintetic mai sus, dar foarte importanta a fost activitatea politica a acestuia din perioada respectiva.

    Initial TRAIAN BASESCU s-a plasat in randurile baronilor PD, alaturi de Victor Babiuc, Radu Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, oameni care au constituit trupa de soc a lui Petre Roman in disputa cu adversarii politici din PDSR, dar si din CDR.

    TRAIAN BASESCU s-a remarcat rapid ca varful de lance al PD-ului, in lupta cu colegii din coalitie.

    Prima victorie importanta a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, in primavara anului 1998, actiune inceputa de TRAIAN BASESCU in decembrie 1997 prin declansarea crizei guvernamentale.

    TRAIAN BASESCU a stiut sa exploateze foarte bine aceasta victorie, asigurandu-si o imagine de luptator pe scena politica romaneasca, locul doi in partid, dar mai ales locul doi in Guvernul condus de Radu Vasile.

    Din acest moment si pana la alegerile din 2000 TRAIAN BASESCU a sustinut in permanenta o stare de conflict in cadrul coalitiei de guvernare, initiind dispute cu colegii de Guvern, dar si cu alti lideri ai partidelor aflate la putere.Valeriu Stoica, Radu Sarbu, Andrei Marga, Nicolae Noica, Traian Remes, Varujan Vosganian, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, Mugur Isarescu, Theodor Stolojan etc.
    TRAIAN BASESCU a reusit in acest mod sa-si creeze o notorietate foarte mare, fiind zilnic prezent pe micul ecran, si pe prima pagina a ziarelor, dar si o imagine de personaj politic fara scrupule, rau de gura, pus in permanenta pe harta si care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile.

    La inceputul anului 2000, in vizorul sau a intrat si Petre Roman cu care a avut mai multe dispute publice, alimentand astfel ideea ca el, TRAIAN BASESCU este de facto numarul unu in partid si pregatind debarcarea lui Petre Roman din fruntea PD. In acest context trebuie privita si strategia adoptata de TRAIAN BASESCU inainte de alegerile locale din 2000 cand desi a fost solicitat sa candideze la Primaria Capitalei , de catre Petre Roman, inca din februarie 2000, a refuzat in nenumarate randuri, dar in paralel a incurajat desemnarea de catre PD a unui candidat lipsit de orice sansa. Pe acest fond, cand dupa aparitia mai multor sondaje de opinie dezastruoase pentru PD, insistentele pentru a accepta sa candideze au crescut, TRAIAN BASESCU a acceptat sa se inscrie in cursa pe 5-05-2000, exact in ultima zi in care se mai acceptau candidaturile.

    Prin aceasta manevra TRAIAN BASESCU si-a creat imaginea de salvator al Partidului Democrat, demarand practic actiunea de inlaturare a lui Petre Roman din functia de Presedinte PD.

    Pentru aceasta s-a autoimpus ca Director al campaniei electorale a lui Petre Roman, pozitie din care l-a sabotat pe acesta sistematic, asta facand ca Roman sa obtina in toamna anului 2000 de 3 ori mai putine voturi decat PD, partidul pe care Roman il reprezenta. Este de notorietate faptul ca mai multi sefi de filiale ale partiduli au fost sunati de TRAIAN BASESCU care le-a cerut sa se concentreze exclusiv pe campania parlamentara, in detrimentul celei prezidentiale a lui Petre Roman.

    Apoi in anul 2001 s-a folosit de liderii din PD Berceanu, Duvaz, Sassu, Simona Marinescu pentru a obtine voturile congresului PD, inlocuindu-l astfel din functia de Presedinte PD pe Petre Roman.

    La acelasi congres, imediat dupa ce a fost numit Presedinte, si-a sacrificat aliatii amintiti mai sus, niciunul dintre ei nemai obtinand functiile promise in conducerea PD.

    De atunci toti liderii marcanti ai PD, cu exceptia lui Radu Berceanu au parasit partidul condus de TRAIAN BASESCU din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a impus in conducerea partidului.

    In perioada 2001-2004 TRAIAN BASESCU si-a folosit pozitia de Primar General al Capitalei pentru a-si impune o noua imagine publica, aceea de unic adversar al partidului de guvernamant, pregatindu-si astfel ascensiunea spre cea mai inalta demnitate in stat, functia de Presedinte al Romaniei.

    Lansarea acestei adevarate campanii a fost facuta de TRAIAN BASESCU printr-o declaratie care-i defineste stilul de a face politica, acuzandu-l pe Adrian Nastase.

    In continuare TRAIAN BASESCU a purtat un razboi de gherila cu Adrian Nastase, razboi care pe fondul nemultumirilor sociale si al deteriorarii imaginii PSD i-a atras o simpatie tot mai larga in randurile populatiei.

    In final singurul obstacol in fata nominalizarii sale ca reprezentant al Aliantei PNL-PD in cursa prezidentiala l-a reprezentat Theodor Stolojan, candidatul desemnat al aliantei.

    TRAIAN BASESCU a reusit, sa-l determine pe acesta sa se retraga din cursa pentru Presedentia Romaniei si din viata politica, cu numai trei saptamani inaintea campaniei electorale, in urma unei intense actiuni de constrangere, de manipulare si de santajare a lui Theodor Stolojan.
  • aciduzzul
    4. AFACERISTUL

    In intreaga sa activitate TRAIAN BASESCU a fost calauzit de doua teluri ascensiunea in ierarhia sociala si inavutirea.

    Daca pentru atingerea primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda este permisa.

    In continuare va vom prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunastarea familiei BASESCU.

    In 10-01-1980 lui TRAIAN BASESCU, pe atunci ofiter angajat la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta, i s-a repartizat din fondul locativ de stat un apartament cu 4 camere plus dependinte, situat in Aleea Zmeurei nr. 2, bl. U, sc. A. Cum la acea data familia sa se compunea din sotie si un copil, repartizarea s-a facut cu incalcarea normelor legale in vigoare pentru ca avea dreptul la doar 2 camere).

    In 26-05-1992 TRAIAN BASESCU a cumparat locuinta respectiva, pe baza contractului nr. 1415 achitand pe loc suma de 140.000 de lei.
    In 10 ianuarie 1991 Primaria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispozitia Ministerului Transporturilor apartamentul nr. 4 din strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2 (Piata Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de TRAIAN BASESCU.

    In 22.08.1991, TRAIAN BASESCU a renuntat la apartamentul din strada Argentina si a primit in aceeasi zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartitie pentru imobilul de lux din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 prin comunicarea Secretariatului General nr. 15/4086/1991. In baza acestor acte ICRAL Herastrau a intocmit contractul de inchiriere 60165 din 28 august 1991.

    Asa cum rezulta din Adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea data TRAIAN BASESCU isi avea domiciliul stabil in Constanta . In aceste conditii, conform Legii 5/1973 nu i se putea repartiza o locuinta intr-o alta localitate cu incheierea contractului pe durata nedeterminata (putea beneficia, eventual, doar de o locuinta de serviciu).

    Contractul de inchiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept deoarece – conform Legii 5/1973 – o persoana fizica nu putea detine, in acelasi timp, doua locuinte proprietate de stat. Astfel, daca TRAIAN BASESCU impreuna cu familia si-ar fi stabilit domiciliul in Bucuresti, inainte de a i se incheia contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit sa faca dovada ca a predat apartamentul din Constanta, Aleea Zmeurei, dar asa cum am aratat acest apartament nu numai ca nu a fost predat statului ci a fost chiar cumparat de TRAIAN BASESCU un an mai tarziu.

    In 1997 motivand ca imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de fostii proprietari, TRAIAN BASESCU a solicitat in calitate de Ministru al Transporturilor atribuirea unei locuinte de protocol. RAAPPS i-a repartizat pentru perioada mandatului de ministru locuinta din B-dul Maresal Prezan nr. 4. In realitate, Primarul General al Capitalei nu numai ca nu a parasit imobilul din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, in 1998, Directia de Administrare a Fondului Imobiliar i-a prelungit contractul de inchiriere pana in 2004.

    Chirias la propria Primarie, in vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, TRAIAN BASESCU a solicitat RAAPPS, in 2000, prelungirea contractului de inchiriere pentru apartamentul din B-dul Maresal Prezan nr. 4. Solicitarea Primarului General nu era una legala, intrucat pierduse calitatea de demnitar, dar la interventia ministrului PSD, Serban Mihailescu, RAAPPS i-a prelungit contractul de inchiriere.

    In 9 august 2000, TRAIAN BASESCU a cumparat un teren intravilan de 3.700 de metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care a platit pe loc 1.483.244.000 lei. O adevarata afacere, avand in vedere ca a reusit sa achizitioneze cu numai 50.000 de dolari un teren de 3.700 de metri patrati in Baneasa, cumparand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care in ofertele agentiilor imobiliare era cotat la peste 100 de dolari.

    Cel care i-a vandut lui TRAIAN BASESCU terenul din Baneasa la acest pret derizoriu este Costel Casuneanu, om de afaceri care are peste 100 de TIR-uri, o fabrica de parchet, o benzinarie si o statie de service auto in comuna Oituz.

    Explicatia acestei afaceri imobiliare este ca pe vremea cand era ministru al Transporturilor, Traian Basescu i-a facilitat lui Casuneanu obtinerea de autorizatii de transport complet scutite de taxe pe destinatiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia si Franta.

    La sfarsitul anului 2003 TRAIAN BASESCU a vindut terenul din Baneasa pe care-l achizitionase si a cumparat o vila pe soseaua Bucuresti-Ploiesti pentru care a achitat pe loc suma de 280.000 de dolari.

    TRAIAN BASESCU a trecut-o in mod fictiv pe numele ficei sale Ioana, pentru a nu fi obligat sa justifice in fata legii provenienta banilor cu care a achizitionat- o.

    TRAIAN BASESCU mai detine un apartament de 370 de metri patrati intr-o vila de lux in zona Foisorul de Foc din Bucuresti, pe strada Stefan Mihaileanu, nr. 2, achizitionat in 2002 si achitat pe loc.

    In 1994 TRAIAN BASESCU a infiintat impreuna cu alti patru asociati firma Triton Company, la care el detine 20% din actiuni. Aceasta este firma care asa cum a afirmat in mai multe randuri Primarul General. La aceasta firma asociat si administrator este Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU in functia de sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers si fost ofiter de Securitate. Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Varzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat in fraudarea Clubului alaturi de Vasile Ianul.

    Triton Company a fost infiintata la un an dupa Triton Grup srl, firma care ii are ca asociati pe ofiterul acoperit Ionescu Dumitru si pe Branza Paul, un alt prieten foarte bun al lui TRAIAN BASESCU. Branza Paul este si el asociat cu TRAIAN BASESCU la Triton Company , unde este si administrator.

    O alta firma la care TRAIAN BASESCU era de data aceasta asociat unic si care era administrata de sotia sa Maria este M.T. Vega Transport srl, firma care a fost infiintata in 1996 si aparent, nu a functionat niciodata.

    TRAIAN BASESCU a declarat intotdeauna ca veniturile sale provin dintr-o afacere cu inghetata: Prod Cros srl, la care asociat nu este el, ci sotia lui, Maria Basescu, cu 20% de procente din beneficii si pierderi si fratele lui, Mircea Basescu, cu 39% de procente din beneficii si pierderi. Firma Prod Cros srl a achizitonat in 1994 fabrica de inghetata, printr-un credit extern luat prin Banca Agricola, credit pe care nu l-a rambursat in totalitate, restantele de plata fiind ulterior preluate la datoria de stat.

    Cea de a patra firma a familiei BASESCU, AMC Cros srl este o firma de produse lactate, care o are ca actionar pe Maria Basescu, cu 20% din profit si pierderi. Aceasta firma a fost infiintata, in 1994, odata cu Prod Cros srl, de catre Maria Basescu si Mircea Basescu. Familia BASESCU detine exact acelesi procente ca la Prod Cros srl: Maria Basescu 20% si Mircea Basescu 39%. Ceilalti actionari sint, la fel ca la Prod Cros srl, cei doi oameni de incredere ai lui TRAIAN BASESCU: Anca Ivascu 39% si Dumitru Scaiceanu 2%. Anca Ivascu este sora lui Aurelian Ivascu, membru PSD, consilier local la Constanta , apropiat al lui Radu Mazare.

    TRAIAN BASESCU a introdus-o pe Anca Ivascu si intre actionarii de la Aliment Murfatlar srl, unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat si a lui TRAIAN BASESCU.

    In anul 2001 TRAIAN BASESCU figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza, si de Cristian Burci, patronul de la Prima TV, ca actionar majoritar figurand un grup de firme rusesti.

    Bilanturile oficiale depuse de toate aceste firme la Registrul Comertului nu justifica nici pe departe investitiile imobiliare ale familiei BASESCU si asta explica de ce incearca Primarul General sa-si camufleze averea trecand-o pe numele rudelor.

    La fel de greu de justificat insa sunt si cheltuielile exorbitante facute de fiica lui TRAIAN BASESCU, Ioana care a deschis un magazin de lux in incinta hotelului Hilton din Bucuresti. Magazinul si investitia totala facuta de fiica lui TRAIAN BASESCU este estimata la 1.000.000 de euro.

    Prin intermediul fratelui sau Mircea Basescu, TRAIAN BASESCU este implicat intr-un mare numar de afaceri in Constanta. In 1991, pe cind era Ministru al Transporturilor, TRAIAN BASESCU a infiintat la Constanta firma Star Sea Co srl. La fel ca la Prod Cros srl si la AMC Cros SRL, TRAIAN BASESCU detine aceasta firma prin intremediul fratelui sau Mircea Basescu si a lui Anca Ivascu.

    Tot prin Mircea Basescu si Anca Ivascu, TRAIAN BASESCU a infiintat in 2001 la Constanta firma Miral Cross Ships Supply srl, care se ocupa de activitati anexe transporturilor pe apa. In 2002, pe numele lui Mircea Basescu, a fost infiintata firma de consultanta MB Consult Company srl. Fratele lui TRAIAN BASESCU detine in totalitate aceasta firma, fiind si unicul ei administrator.

    In activitatea sa de Ministru al Transporturilor si de Primar General al Capitalei, in afara de afacerea Flota numele lui TRAIAN BASESCU a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase care pot explica situatia materiala infloritoare a familiei BASESCU.

    Ca Ministru al Transporturilor TRAIAN BASESCU a initiat si demarat in 1997, o serie de activitati ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR si vinzarea componentelor la fier vechi, curatirea si intretinerea terasamentelor de cale ferata etc., pe care le-a incredintat unor apropiati ai sai. Aceste activitati platite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ si calitativ, reprezentand o sursa continua de fonduri pentru TRAIAN BASESCU si apropiatii sai. La aceste activitati s-a adaugat incredintarea fara licitatie a lucrarilor de modernizare si asfaltare a drumurilor.

    Ca Primar General TRAIAN BASESCU a debutat in 2000, la numai o luna de la investirea in functie cu o operatiune extrem de contestata, demolarea chioscurilor, in urma careia zeci de mii de familii au ramas fara sigurul mijloc de subzistenta. Explicatia acestei actiuni se regaseste in sumele foarte mari de bani primite de TRAIAN BASESCU atat pentru campania electorala din 2000, cat si pentru folosul sau personal, de la doua mari firme de supermarket- uri, Carefour si Billa, interesate in eliminarea concurentei reprezentata de chioscurile care vindeau marfa foarte ieftin.

    Alte afaceri care au reprezentat si mai reprezinta surse importante de castig pentru Primarul General sunt incredintarea lucrarilor de asfaltare exclusiv catorva firme apropiate lui TRAIAN BASESCU, inchirierea a 648 de WC-uri ecologice a caror intretinere costa 7 miliarde de lei lunar, autorizarea catorva zeci de firme de alimentatie publica sa-si desfasoare activitatea in parcurile Capitalei etc.

    O alta operatiune care i-a adus un camision important lui TRAIAN BASESCU a fost afacerea Parcul Bordei-Satul Francez.

    Complexul de vile a fost cunstruit la jumatatea anilor ’90 pe un teren din Soseaua Nordului care ulterior a fost revendicat.
    TRAIAN BASESCU i-a oferit proprietarului (Costel Constanda un apropiat al Vicepresedintelui PD Radu Berceanu), in schimbul terenului revendicat in suprafata de 19.000 de metrii patrati, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei), pe malul lacului Floreasca, in cartierul Primaverii, cea mai scumpa zona rezidentiala a capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date in proprietate de TRAIAN BASESCU valoreaza la pretul pietei 33.000.000 de euro (1000 de euro metrul patrat), in conditiile in care terenul primit la schimb de Primaria Capitalei valoreaza numai 9.500.000 de euro, la pretul pietei (500 de euro metrul patrat).

    TRAIAN BASESCU se afla in relatii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timis caruia i-a promis sprijin in Proiectul Rosia Montana , inca din perioada in care era numarul doi in Guvernul Radu Vasile.
  • aciduzzul
    Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”.

    Gasca din care facea parte Tatulici ii mai includea pe Nicu Ceausescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Calin Andrei (fiul ministrului de Externe, Stefan Andrei), cei trei nepoti ai lui Gheorghiu-Dej – Ghita, Mandra si Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Danalache (fiul ministrului Transporturilor din acea vreme), Sandu Barladeanu (fiul lui Alexandru Barladeanu, primul presedinte al Camerei Deputatilor dupa Revolutie), Valentin si Zoe Ceausescu, Gino Iorgulescu, Petre Roman si multi altii.

    “Noi eram mai golani, Petre Roman si Valentin Ceausescu erau studiosi”

    Petreceri nebune si evadari din tara fara limite, acestea erau preocuparile tinerilor din gasca lui Miki (asa cum ii spun prietenii lui Madalin Voicu – n.r) si a lui Serghei. “Totul era altfel atunci pentru tineri. Nu aveau libertate, dar stiau si puteau sa se distreze.

    Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal.

    Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in ‘95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In ‘96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media.

    Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografica (N&T Trading).

    Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest.

    Mihai Tatulici este numit in locul lui Constantin Druica, managerul firmei Media Mall, cel care in decembrie 1997 a pornit proiectul statiilor Realitatea TV si a deschis prima statie locala la Cluj-Napoca, informeaza reportervirtual.ro.

    Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

    Sursa: Napoca News
  • aciduzzul
    Marca Tatulici, o crema de fese comuniste

    Provenit dintr-o gasca de beizadele comuniste intre care se numarau, pe langa Nicu Ceausescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Calin Andrei (fiul ministrului de externe, Stefan Andrei), cei trei nepoti ai lui Gheorghiu-Dej – Ghita, Mandra si Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Danalache (fiul ministrului transporturilor din acea vreme), Sandu Barladeanu (fiul lui Alexandru Barladeanu, primul presedinte al Camerei Deputatilor dupa Revolutie), Valentin si Zoe Ceausescu, Petre Roman si multi altii de aceeasi teapa, fostul stergator la popou al fiilor de stabi din latrinelor uteciste, actual golanas de-al lui SOV se vede pe sine ca un fel de buricul latrinei:

    „Nu am fabricat decat un singur tip de jurnalist: Mihai Tatulici. Atat. Toti ceilalti nu au obtinut de la mine decat oportunitati: Marina Almasan, Mihaela Radulescu, Teo Trandafir sau Mircea Badea, care au crescut cu mine, au invatat meserie, eu i-am bagat in presa, in televiziune sau in radio. Ei nu sunt creatia mea. Eu nu le-am dat decat oportunitatea si am facut corectie profesionala din mers, atata tot. Eu, in realitate, nu am creat decat un singur jurnalist, pe Mihai Tatulici si ingredientele mele personale sunt cele cu care m-am nascut…“.

    Omul pare psihotic, dar nu este in intregime, intr-adevar creatiile sale sunt ca si el insusi, toxice, ceva intre curve de santan si curve de Parlament, intre decerebrati si gigolo ai lupanarului Grivco. Nu degeaba si nu intamplator Tatulici a debutat in presa, dupa absolvirea facultatii, recrutat personal de Niculae Stoian (cel cu meditatia transcendentala), cel care a fost instrumentul folosit de Securitate pentru a distruge un intreg sector stiintific din Romania, psihosociologia, disciplina care putea forma oameni cu idei periculoase pentru stabilitatea PCR.

    O viata Tatulici a servit unei diversiuni, pritocita in laboratoare ale Aparatului: diversiunea „presei libere“, asociata cu divertismentul „inocent“ de televiziune, in fapt mijloace de manipulare a opiniei publice care au servit obiectivului cretinizarii la nivel national si, cand s-a dat semnalul, al ciordelii in masa via Caritas, FNI etc.

    Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal unde autoritatea publica, fictionala pe fond, a presei si jurnalisilor a fost utilizata pentru a-i pacali pe oameni, pentru a le da iluzia libertatii sau a-i indemna ca vitele sa dea banu’ si sa doarma linistiti, sloganul de altfel preluat de la Iliescu, cel cu Linistea si Concordia.

    Si acum, ieri, Tatulici tot o diversiune slujeste, deoarece am asistat nu doar la o farsa, ci la un atac prin batjocura la adresa unei institutii, Presedintia. Maine-poimaine alte farse pot fi lansate, de exmplu ca a murit Basescu, cum tot anunta Vadim de-o bucata de timp sau – mai in viitor – ca Vintu a fost gratiat de Basescu, dupa judecarea sa ca urmare a declaratiilor lui Nicolae Popa care au prilejuit redeschiderea unor dosare fierbinti in urma solutionarii carora ar trebui sa faca puscarie peste zece din Romania – iata un nou brand de emisiune „La parnaie cu SOV – peste zece din Romania“.

    Ar putea deveni un brand de emisiune TV cu circuit inchis, de Jilava, mult mai bun decat „Zece pentru Romania“, mizeria de emisiune devenita malaxorul clasamentelor lui Tatulici unde se legitimeaza curvele si/sau pestii la gramada, pentru amestecarea totala a valorilor si non-valorilor, unde s-a manelizat, vulgarizat si terfelit pana si conceptul de elita.

    Glumitele pe seama sefului statului vor deveni inutile dupa ce se va reintoarce in tara si golanasul de Nicolae Popa, iar atunci, slugile de teapa lui Tatulici, presa si trompetele de pripas, gen Dinescu si CTP-ul, nu-i vor mai folosi lui Vintu, ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare in Tanzania (pigmeii nu au tratat de extradare cu Romania).

    Sursa: Curentul
  • aciduzzul
    Colaborator la Muzeul Holocaustului si profesor la Universitatea Bucuresti

    In anii 2004 – 2005 colaboreaza cu Radu Ioanid, pentru Muzeul Holocaustului, la un proiect legat de victimele evreiesti din Transnistria si Romania in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

    In prezent, este profesor la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii din Bucuresti. A sustinut conferinte la Roma, Paris, Oslo, Viena, Budapesta, Washington, precum si la universitati americane, preponderend de stanga marxista, cum ar fi Berkeley University, UCLA, Standford University, New York University, Columbia University, Maryland University Washington DC, The New School for Social Research, New York.

Comentariile recente ale lui aciduzzul

  • tareeee!
    comentat la
    "Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”.

    Gasca din care facea parte Tatulici ii mai includea pe Nicu Ceausescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Calin Andrei (fiul ministrului de Externe, Stefan Andrei), cei trei nepoti ai lui Gheorghiu-Dej – Ghita, Mandra si Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Danalache (fiul ministrului Transporturilor din acea vreme), Sandu Barladeanu (fiul lui Alexandru Barladeanu, primul presedinte al Camerei Deputatilor dupa Revolutie), Valentin si Zoe Ceausescu, Gino Iorgulescu, Petre Roman si multi altii.

    “Noi eram mai golani, Petre Roman si Valentin Ceausescu erau studiosi”

    Petreceri nebune si evadari din tara fara limite, acestea erau preocuparile tinerilor din gasca lui Miki (asa cum ii spun prietenii lui Madalin Voicu – n.r) si a lui Serghei. “Totul era altfel atunci pentru tineri. Nu aveau libertate, dar stiau si puteau sa se distreze.

    Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal.

    Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in ‘95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In ‘96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media.

    Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografica (N&T Trading).

    Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest.

    Mihai Tatulici este numit in locul lui Constantin Druica, managerul firmei Media Mall, cel care in decembrie 1997 a pornit proiectul statiilor Realitatea TV si a deschis prima statie locala la Cluj-Napoca, informeaza reportervirtual.ro.

    Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

    Sursa: Napoca News"
    2011-04-29 10:54:52
  • misto...
    comentat la
    "Activitatea comunista, „viata tainica” si reteaua kominternista/ securista:

    Stelian Tanase devine membru PCR in 1974, la 22 de ani. Sustine ca a fost exclus din PCR in anii ’80.
    Prima sa sotie, Nineta, a lucrat in perioada de dinainte de 1989 ca documentarista la Biblioteca Centrala de Stat. Venea adeseori la serviciu cu fata tumefiata, in urma unor batai violente aplicate de sot. Cei doi traiau separat, Stelian Tanase pretextand ca are nevoie de spatiu de creatie, drept pentru care acesta locuia intr-un apartament din zona 1 Mai.

    La data respectiva i s-a intocmit un dosar de verificare, fiind suspectat si de relatii inversioniste. Conform surselor din sistem, in aceeasi perioada Stelian Tanase a fost folosit ca „sursa” la SMB – Securitatea Municipiului Bucuresti.

    La vremea aceea tintea pozitia de membru plin al CC al UTC si lucra ca instructor cultural UTC la Casa de Cultura “Nicolae Balcescu”, din Parcul Bazilescu, organizand pe bani buni diverse concerte in Club T4, sau la Teatrul de Revista “Constantin Tanase” si Casa de Cultura “Infratirea intre popoare”.

    Cu toate acestea, cand se refera la aceasta perioada memoria sa este incetosata, refuzand sa explice cu ce s-a ocupat timp de 11 ani, din 1978 pana in 1989: „Dupa facultate am plecat la tara, unde am fost profesor timp de un an, apoi am devenit somer. Am avut o existenta foarte amestecata. Eram pe undeva pe la periferia societatii pentru ca nu aveam un dosar”.

    Conform unui material de presa despre cunoscutul spion ungar Rudas Ernö, fost partener de afaceri cu fostul premier Calin Popescu Tariceanu, la sfarsitul lui 1988, Rudas Ernö a primit ordinul sa intocmeasca un dosar despre activitatea lui Stelian Tanase, dupa ce acesta a redactat un protest anticomunist care a ajuns si la Ambasada Ungariei din Bucuresti.

    Misiunea lui Rudas ar fi fost aceea de a documenta gradul de credibilitate a lui Stelian Tanase, daca nu este cumva un provocator, precum si oportunitatea folosirii sale ca sursa pentru serviciile maghiare si rusesti.

    Informatia a fost facuta publica de un disident maghiar, Peter Banyai, odata cu lansarea uneia dintre cartile lui Stelian Tanase. Mai aflam ca in elaborarea dosarului despre Stelian Tanase cele mai multe informatii i-au fost furnizate lui Rudas Ernö de istoricul Lajos Demeny."
    2011-04-29 11:11:11
  • imi place
    comentat la
    "Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea in calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste. Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.

    Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje „Geofizica”, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul”.

    Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea (in favoarea mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat sa-si treaca „Adevarul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l tovaras la parte pe, ati ghicit, C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu.

    Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare” fulminanta.

    CTP a ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic.

    Din acel moment, cei doi au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si in Bucuresti.

    C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si vila de la Breaza. Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul” de la ceilalti colegi ai lui si sa le stranga intr-o singura mana – pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce suma fabuloasa a luat el!

    La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul”, fixandu-si un salariu de 10.000 de euro. Impreuna cu Anna Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu.

    Intre timp, s-a pus pe facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul” si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii. Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul” la Casa Presei si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului.

    Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).

    In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul”, astfel ca Popescu, impreuna cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul”, incercand sa distruga „Adevarul” – fara scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu.

    La infiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu).

    Intre timp, C.T. Popescu isi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui.

    Dupa un an de zile, „Gandul” lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute) si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americano-evreiesti care detine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand anchetele impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Intr-adevar!

    Seful gazetarilor din Romania, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui. Ramane de vazut cu ce se va alege. Si nu doar in privinta averii.

    Sursa: Informatia.ro"
    2011-05-24 20:18:51